Pseudofabula
April 17, 2008Doar lasa-ma sa respir si primeste-ma in cochilia ta… a mea nu mai e la moda… si e putin crapata… a calcat un tomberonez pe ea… fugea dupa o vrabie si chiar incerca, cu labele lui greoaie, sa imite miscarile aripilor ei… pacat ca nu i-a iesit… ar fi fost o revolutie un caine zburator… daca lui ii iesea cred ca incercam si eu, si acum nu mai cautam cochilii noi de imprumut.
Te primesc sub cochilia mea…dar nu ti`o dau imprumur… nu! Mai bine sa ramanem amandoi sub aceeasi cochilie…Promit ca am grija..ca nici un tomberonez nu va mai calca pe ea!
sunt putin ametit…poate e mai bine fara cochilie, putem respira…putem zbura, tomberonezi sau nu!!! toti ne dorim putina libertate nicidecum sa fim legati printr-o “cochilie” unul de celalalt..nu stiu..eu vreau sa fiu cu tine dar fara lanturi,doar asternuturi dezordonate si un vis asemeni fumului de tigara..
La ce caracter puternic ai, (din cate mi-am dat eu seama) nu cred ca ai nevoie de protectia unei cochilii. Daca vei dori sa zbori ea nu te va trage decat in jos .Si oricum tu ai un corp aerodinamic si sunt sigur ca vei reusi sa-ti iei zborul la un moment dat…caci vei ajunge sa inveti ca si puiul de vrabie(daca visul e puternic).
P.S: am facut abstractie de toate figurile folosite de tine…si am gandit “de bun simt”. Nb
era o zi aproape banala. isi scutura palaria in forma de pasare, de ultimii fulgi de petale. isi dezlipi zambetul, isi ascunse ultima sclipire a ochilor, isi aprinse o tigara. inca se mai intreba daca… isi facuse loc printre ganduri si aproape ca terminase de privit melcul ce usor usor incepuse sa se catare pe varful pantofului. realiza ca a uitat sa cante… isi arunca palaria lasand-o sa zboare. isi stinse tigara, isi lipi un zambet banal, si grabit strivi melcul. incetase aproape sa mai fie zi…
“sunt mada si n’am mai scris demult pe blogul meu. deja ma simt ciudat, oare nu se mai intampla nimic interesant inside me sau am devenit secretomana?”
“sunt shumy si sunt limitat la undele cerebrale in spectrul rosu…de asta cand imi vine si mie ceva in cap trebuie sa spun, ca nu mi se intampla prea des”